Je ne piétine pas la corolle de merveilles du monde
et je n’assassine point
de mes raisonnements les mystères que je croise
sur ma route,
dans les fleurs, dans les yeux, sur les lèvres ou sur les tombes.
La lumière des autres
étouffe le charme impénétrable qui se cache
au profond des ténèbres,
mais moi,
moi avec ma lumière j’amplifie le mystère du monde —
comme les rayons blancs de la lune
n’éteignent point mais au contraire
avivent l’obscur frémissement de la nuit,
de même j’enrichis moi aussi l’horizon ténébreux
des vastes frissons du saint mystère
et tout l’incompris
devient incompréhension plus grande encore
sous mes yeux —
car j’aime
les fleurs, les yeux, les lèvres et les tombes.
*
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
*
I never crush the world’s corolla of wonder
nor ever kill
by reasoning, those mysteries
that stray my way
in flowers, in eyes, on lips, or tombs.
The light of others
stifles the spell of the unpierceable hidden
in the depths of the darkness,
but I,
I with my light spawn the world’s mysteries —
just as with its white rays the moon
never lessens, but trembling
makes even greater the mysteries of the night,
so I too enrich the dark horizon
with vibrant tremors of sacred secrets,
and everything that is uncertain
changes to even greater uncertainties
before my very eyes —
because I love
flowers and eyes and lips and tombs.
***
Lucian Blaga (1895-1961) – Poemele luminii (1919) – Les poèmes de la lumière
Jeu de briques
Snake
Pacman
Bubble